Viteză de nucleație a recristalizării
Numărul de noi cristalite fără tensiuni pe unitatea de timp într-o microstructură anterior deformată. Determină în principal mărimea finală a grăunților.
Pe scurt: la sudare, structura din zona afectată de căldură este deformată și încălzită. La răcire, se formează granule noi – aceasta este recristalizarea. Cât de fin sau gros devine granulația depinde în mare măsură de viteza de răcire și de deformarea anterioară. Dacă răcești prea repede, granulația devine fină, dar pot apărea tensiuni și fisuri de călire. Dacă răcești prea lent, granulația crește, iar materialul devine mai moale și mai tenace, dar pierde din rezistență. În practică, asta înseamnă: nu stinge cordonul cu apă, ci lasă-l să se răcească cât mai uniform. Dacă vezi o structură grosieră, aportul de căldură a fost prea mare sau răcirea prea lentă. O granulație fină și uniformă este de obicei scopul – o obții printr-o sudură curată și controlată, fără supraîncălzire.