Conținutul de carbon rezidual în martensită
Conținutul de carbon rezidual în martensită determină duritatea și distorsiunea acesteia. Prea mult carbon duce la o structură sticioasă, predispusă la fisuri.
Mecanism fizico-chimic de acțiune
În martensită, carbonul este dizolvat forțat în rețeaua tetragonală și provoacă distorsiunea rețelei cristaline. Cu cât este mai mult carbon, cu atât rețeaua este mai distorsionată și materialul devine mai dur.
Relevanță metalurgică și riscuri la sudare
Un conținut prea mare de carbon rezidual (peste 0,8 %) duce la o martensită puternică, cu rezistență ridicată la torsiune și deformabilitate redusă. Acest lucru poate duce la fisuri la cald și fragilizarea cusăturii de sudură. Un conținut prea scăzut de carbon (sub 0,4 %) mărește grăunții și scade duritatea.
Practică de atelier și instrucțiuni de lucru
Pentru a obține o martensită bună, conținutul de carbon rezidual ar trebui să fie între 0,6 % și 0,8 %. Acest lucru se poate realiza printr-o răcire corectă și alegerea oțelului potrivit. La sudarea metalelor de înaltă performanță, cum ar fi oțelurile HSS sau oțelurile martensitice, este esențială o răcire rapidă (t8/5 < 10 s) pentru a crea o martensită omogenă.