Porozitate reziduală după sinterizare
Porozitatea reziduală este proporția de goluri rămase în metal după sinterizare. Un conținut scăzut de pori crește rezistența la oboseală și nivelul de tenacitate.
Mecanism fizico-chimic de acțiune
După sinterizare, în unele metale rămân goluri apărute în timpul procesului de topire. Această porozitate reziduală poate fi influențată de diverși factori precum materialul sinterizat și temperatura.
Relevanță metalurgică și riscuri la sudare
O porozitate reziduală ridicată poate duce la slăbiciuni în metal, care pot provoca fisuri sau deformații la solicitări mecanice. În plus, poate crește permeabilitatea la lichide și gaze, ceea ce este nedorit în anumite aplicații.
Practică în atelier și instrucțiuni de acțiune
Pentru a minimiza porozitatea reziduală, materialul sinterizat trebuie ales cu atenție. Temperatura în timpul sinterizării trebuie respectată cu precizie, pentru a obține o densitate optimă și o formare minimă de pori. La aplicații speciale, se poate efectua și o lustruire sau presare ulterioară pentru a reduce și mai mult golurile.