Retenție la rece reziduală
Retenția la rece reziduală este proporția de fază de înaltă temperatură care nu este transformată în martensită sau Bainităă și afectează stabilitatea dimensională.
Mecanism fizico-chimic de acțiune
După călire, o parte din metal rămâne în zona de temperatură înaltă, care nu se transformă în martensită sau Bainităă. Această porțiune este numită Austenităă reziduală.
Relevanță metalurgică & riscuri la sudare
Fazele de Austenităă reziduală pot afecta proprietățile mecanice, în special rezistența și tenacitatea materialului. Ele duc la o susceptibilitate crescută la fisuri și deformații.
Practică de atelier & instrucțiuni de lucru
Pentru a minimiza austenita reziduală, este important să se asigure o răcire corectă. Aceasta implică utilizarea gazelor de protecție precum argonul sau menținerea cusăturii într-un mediu protejat până la răcirea completă. O răcire prea rapidă poate cauza Austenităă reziduală, în timp ce o răcire prea lentă o reduce.