Examinare prin transmitere cu umbră
Examinarea prin transmitere cu umbră folosește surse punctiforme de radiații pentru a evidenția cu contrast fisuri fine sau pori în piese metalice. Se folosește un efect de mărire geometrică.
Mecanism fizico-chimic de acțiune
Examinarea prin transmitere cu umbră folosește surse punctiforme de radiații cum ar fi raze X sau gamma. Aceste raze penetrează metalul și sunt înregistrate pe film sau pe o placă detector digitală. Mărirea formelor geometrice (precum fisuri sau pori) este obținută prin geometria specială de achiziție, în care sursa și detectorul sunt relativ departe unul de celălalt.
Relevanță metalurgică și riscuri la sudare
Această examinare este deosebit de utilă pentru fisuri fine sau pori în zonele cusăturilor sudate, deoarece permite o rezoluție înaltă și o localizare precisă. O distanță prea mică între sursă și detector poate duce la o mărire insuficientă, în timp ce o distanță prea mare degradează calitatea imaginii. Setări greșite pot face ca defectele mai mici să nu fie vizibile sau să fie interpretate greșit.
Practica în atelier și instrucțiuni de lucru
Pentru o examinare prin transmitere cu umbră reușită, este important să se respecte geometria corectă de achiziție. Aceasta înseamnă că distanța dintre sursă și detector, precum și distanța dintre sursă și probă, trebuie respectate cu precizie. O setare tipică ar putea fi: distanța sursă-detector de 100 cm și distanța probă-sursă de 50 cm. Sursa de radiații ar trebui aliniată paralel cu proba pentru a asigura o mărire clară.