Încercare de îndoire prin șoc
Încercarea de îndoire prin șoc verifică tenacitatea și tendința de rupere fragilă a unui material prin solicitare bruscă a unei probe crestă. Energia de șoc absorbită indică cât de rezistent este materialul la fisuri.
Mecanism fizico-chimic de acțiune
O probă crestă este supusă unei solicitări bruște. Energia șocurilor este transformată în lucru mecanic, pe care materialul îl absoarbe și îl procesează. Cu cât materialul absoarbe mai mult lucru, cu atât este mai rezistent la fisuri.
Relevanță metalurgică și riscuri la sudare
Oțelul prea moale sau fragil poate crăpa ușor la solicitări bruște. Încercarea de îndoire prin șoc ajută la determinarea tendinței de rupere fragilă și asigură că materialul are suficientă tenacitate. Dacă rezistența la fisuri este prea mică, pot apărea ruperi bruște în atelier.
Practică de atelier și instrucțiuni de lucru
Pentru încercarea de îndoire prin șoc se folosește o probă crestă cu o masă și un diametru specific. Proba este solicitată brusc cu un ciocan sau un dispozitiv mecanic până crapă. Se notează numărul de lovituri sau energia totală de șoc. O rezistență la fisuri de cel puțin 10 kNm este obișnuită pentru multe tipuri de oțel. Dacă valoarea este mai mică, materialul poate necesita îmbogățire sau alegerea unei variante mai rezistente.