Tensiuni proprii de contracție
Tensiunile proprii de contracție apar din modificări inegale de volum în timpul tranziției de fază sau al răcirii. Ele conduc la solicitări mecanice și pot provoca fisuri.
Mecanism fizico-chimic de acțiune
Tensiunile proprii de contracție apar atunci când părți ale unui material se răcesc cu viteze diferite sau se dilată/contractă inegal în timpul tranziției de fază (de ex. de la starea lichidă la cea solidă). Aceste modificări inegale de volum conduc la tensiuni mecanice în interiorul structurii materialului.
Relevanță metalurgică și riscuri la sudare
Tensiunile proprii de contracție pot provoca fisuri și puncte de rupere în cusătură, mai ales dacă nu sunt tratate corect. Ele cresc susceptibilitatea la fisuri la cald și pot afecta rezistența mecanică a materialului.
Practică de atelier și instrucțiuni de lucru
Pentru a minimiza tensiunile proprii de contracție, este important să se efectueze o răcire controlată. Aceasta se poate realiza prin utilizarea unor mijloace de egalizare a tensiunilor sau prin efectuarea unei detensionări ulterioare. La oțelurile cu conținut ridicat de carbon, este deosebit de important să se asigure o răcire lentă pentru a evita apariția martensitei și, implicit, riscul de fisuri.