Ștampilă de sudor

Mecanism fizico-chimic de acțiune

O ștampilă din oțel călit are o gravură în relief cu cifre sau litere. Sudorul așează ștampila pe suprafața componentei și o lovește cu un ciocan. Lovitura deformează plastic metalul. Gravura în relief se imprimă ca o adâncitură permanentă în material. Marcajul rămâne lizibil chiar și după sudare și la solicitări normale. Ștampila acționează pur mecanic – nu au loc reacții chimice.

Relevanță metalurgică și riscuri la sudare

Fiecare marcaj de ștampilă creează o muchie ascuțită. Această muchie acționează ca o crestătură. Sub solicitare de tracțiune sau dinamică, poate apărea o fisură la această crestătură. Acest lucru este deosebit de critic la oțelurile de înaltă rezistență, la deformarea la rece sau la componentele cu solicitări dinamice. De asemenea, este interzisă ștampilarea direct în cordonul de sudură. Sudura are deja o structură brută de turnare și este sensibilă la crestături suplimentare. La oțelurile inoxidabile, lovitura distruge stratul protector de oxid de crom. Astfel, crește susceptibilitatea la coroziune în zona ștampilată.

Practică în atelier și instrucțiuni de operare

Aplicați ștampila doar pe materialul de bază. Păstrați o distanță de cel puțin 10 mm față de marginea cordonului de sudură. Folosiți o suprafață fermă sau un suport, astfel încât lovitura să fie curată și unică. Folosiți doar ștampile complet lizibile și verificate. Nu loviți pe suprafețe puternic curbate sau în zone cu tensiuni deja ridicate. Verificați lizibilitatea marcajului după ștampilare. La oțelurile de înaltă rezistență sau la componentele cu solicitări dinamice, verificați dacă marcajul este permis. Dacă nu, folosiți metode alternative de marcare, cum ar fi creionul colorat, etichetele sau un număr de lovituri doar într-un loc necritic.