Solidificarea metalului depus
Solidificarea metalului depus este procesul prin care baia de metal lichid trece într-o stare solidă cristalină în timpul răcirii. Aceasta influențează structura și rezistența la fisurare a sudurii.
Mecanism fizico-chimic de acțiune
Baia de metal lichid se transformă într-o structură cristalină în timpul răcirii. Această trecere de la lichid la solid depinde de viteza de răcire și de interacțiunea elementelor metalice din metalul depus.
Relevanță metalurgică și riscuri la sudare
O viteză de răcire greșită poate duce la diferite structuri de bază, care au rezistențe diferite la fisurare. Răcirea prea rapidă poate crea martensită sticloasă, predispusă la fisurare. Răcirea prea lentă poate duce la creșterea exagerată a granulației și la scăderea tenacității.
Practică în atelier și instrucțiuni de acțiune
Pentru a obține o structură omogenă cu rezistență bună la fisurare, viteza de răcire trebuie controlată. La oțelurile cu conținut ridicat de carbon, este adesea necesară o răcire rapidă (t8/5 < 10 s) pentru a evita structurile sticloase. La un conținut scăzut de carbon, o răcire mai lentă (t8/5 > 20 s) poate fi utilă pentru a minimiza creșterea granulației.