Duritatea cordonului de sudură
Duritatea cordonului de sudură este rezistența materialului sudat răcit la pătrunderea unui corp de probă. Ea reflectă compoziția microstructurală și rezistența mecanică a îmbinării.
Mecanism fizico-chimic de acțiune
Duritatea cordonului de sudură este determinată de microstructura sa, în special de fazele precum martensita sau austenita. La duritate mare, structura cristalină și granulația sunt fine, crescând rezistența la pătrundere.
Relevanță metalurgică și riscuri la sudare
O duritate prea mare a cordonului poate duce la microstructuri sensibile la fisurare, mai ales când granulația este fină. Aceasta poate duce la fisuri la cald și ruperi în cusătură. O duritate prea mică poate duce la transfer slab al tensiunilor și deformabilitate redusă.
Practică de atelier și instrucțiuni de lucru
Pentru a controla duritatea cordonului de sudură, trebuie luate următoarele măsuri:
• Procesul de topire: O controlare corectă a aportului de căldură și a temperaturii sunt esențiale.
• Sistemul de răcire: O răcire controlată este necesară pentru a obține microstructura dorită. La oțelurile dure (cum ar fi HSS), se preferă o răcire lentă.
• Metode de testare: Folosiți metode precum testul de duritate Brinell sau Rockwell pentru a determina duritatea reală și a vă asigura că se încadrează în intervalul specificat.