Striații de oboseală (fisuri de oboseală)
Striațiile de oboseală sunt zgârieturi fine, paralele, pe suprafața de rupere a unui material. Ele apar la fiecare ciclu de vibrație prin deformare plastică la vârful fisurii. Ele demonstrează: fisura a crescut prin oboseală, nu printr-o suprasarcină unică.
Mecanism fizico-chimic de acțiune
O fisură crește sub sarcină alternantă, pas cu pas. La vârful fisurii are loc deformare plastică alternantă: la încărcare fisura se deschide, materialul se deformează plastic. La descărcare fisura se închide. Rămâne o striație fină. Fiecare striație corespunde unui ciclu de sarcină. Striațiile sunt perpendiculare pe direcția de propagare a fisurii. Ele sunt vizibile doar la mărire mare.
Relevanță metalurgică și riscuri la sudare
Sudurile au crestături (tranziția cusăturii, crestături de pătrundere). În aceste crestături, tensiunea se concentrează. La solicitare dinamică (mașini, vehicule, poduri) fisura de oboseală începe acolo. Striațiile de oboseală de pe suprafața de rupere arată: componenta s-a rupt din cauza multor cicluri mici de sarcină, nu printr-o suprasarcină unică. Riscul: fisura crește neobservată până când secțiunea rămasă se rupe brusc. Striațiile de oboseală sunt un semnal de alarmă pentru erori de proiectare sau de fabricație.
Practică în atelier și instrucțiuni de acțiune
Striațiile de oboseală se recunosc doar la microscopul electronic cu scanare. Macroscopic există linii de oprire (rastlines), care arată similar, dar sunt mai grosiere. Dacă se suspectează oboseala, practicianul trebuie să examineze cu atenție suprafața de rupere. Măsuri de prevenire: netezirea tranzițiilor sudurii (șlefuire, remelt cu TIG). Evitarea crestăturilor de pătrundere. Reducerea concentrărilor de tensiune. Introducerea tensiunilor compressive (șutare cu alice). Controlul razei de racordare și a rugozității suprafeței.