Creșterea secundară a granulației
Creșterea neuniformă a unor granule individuale pe seama vecinilor lor după recristalizarea primară completă. Aceasta duce la o structură cu granulație grosieră, cu proprietăți de tenacitate inferioare.
Dacă bagi prea multă căldură la sudare sau recoacere, boabele mici din structură cresc și se unesc în boabe mari. Asta se întâmplă când metalul rămâne fierbinte destul de mult – boabele mici sunt mâncate de cele mari. Bobul gros este mereu rău: materialul devine fragil, pierde din tenacitate și poate să cedeze, mai ales la rece sau la șoc. Problema o ai cel mai des în zona influențată termic, lângă cordon. La sudarea în mai multe straturi, fiecare strat reîncălzește stratul de dedesubt – dacă intră în intervalul critic de temperatură, bobul crește. Deci ține aportul de căldură scăzut, ajustează temperatura dintre straturi și nu recoace mai mult sau mai fierbinte decât e nevoie. Dacă materialul permite, poți normaliza după sudare – asta rafinează din nou bobul. Oțelurile cu elemente de microaliere, ca niobiul sau titanul, sunt mai rezistente – ele frânează creșterea bobului de la sine.