Precipitarea cementitei secundare
Precipitarea cementitei secundare este apariția particulelor de carbură de fier în oțelurile subeutectoide la răcire lentă, când conținutul de carbon depășește limita de solubilitate a feritei. Aceasta duce la creșterea durității și tenacității, dar și la pericole precum fisuri și uzură.
Mecanism fizico-chimic de acțiune
La precipitarea cementitei secundare, se formează carbură de fier (Fe3C) în oțelurile subeutectoide, când răcirea este suficient de lentă și conținutul de carbon depășește limita de solubilitate a feritei. Acest proces are loc de-a lungul fostelor granule de Austenităă.
Relevanță metalurgică și riscuri la sudare
Precipitarea cementitei secundare crește duritatea și tenacitatea oțelului, îmbunătățindu-i proprietățile mecanice. Totuși, poate duce și la o acumulare crescută de tensiuni, ceea ce prezintă riscuri de fisuri și uzură. La răcire insuficientă, precipitarea nu poate avea loc complet, ceea ce duce la distribuții neuniforme ale durității și posibile defecte de sudare.
Practică de atelier și instrucțiuni de lucru
Pentru a controla precipitarea cementitei secundare, este important să se asigure o răcire lentă prin domeniul monofazic. Acest lucru poate fi realizat prin alegerea procedeului de sudare potrivit și a strategiei corecte de răcire. La oțelurile cu conținut ridicat de carbon, timpul de răcire trebuie să fie de cel puțin 10 secunde pe cm3 de material, pentru a asigura o precipitare omogenă.