Siliciu (Si)
Siliciul leagă oxigenul și previne porozitatea în baia de topitură, crește rezistența și rezistența la scarificare, dar un conținut prea mare duce la fragilizare și fisuri la cald.
Mecanism fizico-chimic de acțiune
Siliciul reacționează în baia de topitură cu oxigenul și formează silicați. Aceasta previne formarea porozității, deoarece oxigenul nu mai este disponibil pentru reacția cu metalul. În plus, siliciul îmbunătățește rezistența și comportamentul la scarificare printr-o structură cristalină mai bună.
Relevanță metalurgică și riscuri la sudare
Un conținut prea mare de siliciu (peste aproximativ 0,40 % în combinație cu carbon) duce la fragilizarea cusăturii și crește susceptibilitatea la fisuri la cald. Acest lucru poate duce la o structură fină, sticloasă în microstructură, care se poate fisura ușor sub solicitare mecanică.
Practică atelier și instrucțiuni
Asigură-te că conținutul de siliciu din materialele de adaos este respectat corect. La un conținut prea mare, lasă cusătura să se răcească mai lent (de exemplu, t8/5 > 25 s) pentru a obține o structură mai puțin sticloasă. Evită totuși să menții conținutul de siliciu prea scăzut, deoarece poate duce la porozitate. Recomandat este un conținut de siliciu între 0,30 % și 0,40 % pentru majoritatea oțelurilor.