Factorul intensității tensiunii
Factorul intensității tensiunii K descrie supraînălțarea tensiunii la vârful unei fisuri. Acesta depinde de tensiunea de tracțiune, de lungimea fisurii și de geometria componentului. Dacă K depășește valoarea caracteristică a materialului K_IC, fisura se propagă brusc.
Mecanism fizico-chimic de acțiune
La vârful unei fisuri, tensiunile se concentrează. Tensiunea devine teoretic infinit de mare acolo. Factorul intensității tensiunii K indică puterea acestei supraînălțări de tensiune. K se calculează din tensiunea nominală, lungimea fisurii și un factor de geometrie. Unitatea este MPa·√m. Fiecare material rezistă până la o valoare critică K_IC. Dacă K este mai mic decât K_IC, fisura rămâne stabilă sau crește lent. Dacă K este mai mare decât K_IC, fisura se propagă brusc.
Relevanță metalurgică și riscuri la sudare
Sudurile conțin adesea fisuri mici sau crăpături. În plus, tensiunile reziduale de sudare creează tensiuni ridicate de tracțiune. Ambele cresc factorul intensității tensiunii K. În zona influențată termic poate apărea martensită. Martensita are o tenacitate la rupere scăzută K_IC. Atunci este suficientă o fisură mică pentru a duce K peste K_IC. Fisura se propagă fragil și fără avertisment. Hidrogenul din sudura amplifică acest pericol.
Practică în atelier și instrucțiuni de lucru
Evitați fisurile prin pregătirea curată a sudurii și materiale de adaos adecvate. Respectați temperatura de preîncălzire specificată. Aceasta încetinește răcirea și previne martensita dură. Reduceți tensiunile reziduale de sudare prin ordinea de sudare sau recoacere de detensionare. Dacă găsiți o fisură după sudare, măsurați lungimea acesteia și evaluați-o printr-o metodă de mecanică a ruperii. Dacă K depășește valoarea admisă, fisura trebuie îndepărtată complet și resudată.