Afinitatea pentru azot a elementelor de aliere
Afinitatea pentru azot a elementelor de aliere măsoară cât de puternic reacționează aceste elemente cu azotul și formează nitruri stabile. Aceasta duce la rafinarea granulației și stabilizează structura.
Mecanism fizico-chimic de acțiune
Elementele de aliere cu afinitate mare pentru azot, cum ar fi titanul sau aluminiul, reacționează puternic cu azotul din topitură. Ele formează nitruri stabile care fac granulația metalului mai fină și stabilizează structura acestuia.
Relevanță metalurgică și riscuri la sudare
O afinitate mare pentru azot poate duce la rafinarea granulației, ceea ce crește rezistența. Cu toate acestea, poate apărea și supranitrurare dacă conținutul de azot este prea mare. Aceasta poate modifica structura și poate provoca fisuri sau puncte de rupere.
Practică în atelier și instrucțiuni de lucru
La sudarea aliajelor cu afinitate mare pentru azot, fii atent la conținutul de azot din topitură. Folosește amestecuri de gaze de protecție adecvate pentru a controla conținutul de azot. Pentru aluminiu sau titan, valorile sunt de obicei stabilite la 0,1 până la 0,2 %.