Îmbătrânirea prin azot
Îmbătrânirea prin azot crește limita de curgere și scade alungirea oțelurilor nealiate prin precipitarea nitrurilor fine în rețeaua feritică. Deformarea mecanică accelerează acest proces.
Mecanism fizico-chimic de acțiune
Îmbătrânirea prin azot este un proces metalurgic de lungă durată în care azotul din structura cristalină a oțelului este legat sub formă de nitruri fine (N). Aceste nitruri cresc în timp și duc la modificarea rețelei feritice. Deformarea oțelului sub presiune accelerează formarea acestor nitruri, deoarece transformă energia mecanică în energie chimică.
Relevanță metalurgică și riscuri la sudare
Îmbătrânirea prin azot poate duce la o creștere a limitei de curgere și la o scădere a alungirii materialului. Aceasta poate duce la formarea de tensiuni și eventual la fisuri sau rupturi în material, în special în oțelurile nealiate. La sudare, aceste efecte pot fi amplificate dacă materialul este supus unei solicitări mecanice.
Practică în atelier și instrucțiuni de lucru
Pentru a minimiza efectele îmbătrânirii prin azot, este important să se evite oțelurile nealiate la sudare și deformare. La alegerea materialelor, se va acorda atenție oțelurilor aliate, care sunt mai puțin predispuse la aceste procese de îmbătrânire. Dacă materialul este deja îmbătrânit, un tratament termic (revenire) poate ajuta la normalizarea structurii și refacerea capacității de deformare.