Interacțiunea dezoxidării azotului
Interacțiunea dezoxidării azotului leagă azotul liber, previne porii și îmbătrânirea prin deformare, stabilizează proprietățile mecanice.
Mecanism fizico-chimic de acțiune
Interacțiunea de dezoxidare cu azotul se referă la legarea chimică a azotului liber din baia de sudură de către formatori de nitruri pe bază de aluminiu sau titan. Aceste materiale reacționează cu azotul și formează o nitrură mai stabilă, care aderă la suprafața metalului.
Relevanță metalurgică și riscuri la sudare
Utilizarea formatorilor de nitruri reduce porozitatea în cusătura de sudură, deoarece este disponibil mai puțin azot liber pentru a forma pori. În plus, previne îmbătrânirea prin deformare, stabilizând metalul și creștându-i proprietățile mecanice pe termen lung. Fără această interacțiune, în zona de sudură pot apărea pori care pot duce la fisuri, iar materialul se poate îmbătrâni în timp și își poate pierde tenacitatea.
Practică de atelier și instrucțiuni de lucru
Pentru a utiliza cu succes interacțiunea de dezoxidare cu azotul, formatorii de nitruri precum aluminiul sau titanul trebuie folosiți în baia de topitură. Concentrația acestor materiale trebuie reglată exact în funcție de metalul utilizat și de procedeul de sudare. O concentrație prea mare poate modifica structura și afecta proprietățile mecanice, în timp ce o concentrație prea mică le reduce eficacitatea.