Absorbția de azot
Absorbția de azot este procesul prin care azotul din aer sau din gazul de protecție este absorbit în topitură. Prea mult azot duce la pori și reduce rezistența, în timp ce cantități controlate cresc tenacitatea.
Mecanism fizico-chimic de acțiune
Azotul este un element chimic cu simbolul N. Nu reacționează direct cu majoritatea metalelor, dar poate fi absorbit în topitură și se poate deplasa sub formă de gaz sau molecule în structura metalului.
Relevanță metalurgică și riscuri la sudare
Prea mult azot duce la formarea de pori în cusătura sudată, ceea ce reduce rezistența mecanică și face materialul mai moale. Acest lucru poate duce la fisuri la cald și alte probleme de stabilitate. Cu toate acestea, cantitățile controlate de azot pot crește tenacitatea și pot stabiliza structura.
Practică în atelier și instrucțiuni de lucru
La sudare, este important să controlezi conținutul de azot din gazul de protecție. Pentru oțelul cu conținut scăzut de carbon (de exemplu 0,1 %), conținutul de azot din gazul de protecție ar trebui să fie între 2 și 4 vol.%. La oțelurile cu conținut ridicat de carbon (de exemplu >0,5 %), un conținut mai mare de azot, de până la 8 vol.%, poate fi adecvat. Monitorizează absorbția de azot prin măsurători și reglează debitul gazului de protecție în consecință.