Legarea azotului
Legarea azotului se referă la captarea azotului dizolvat în zona topită de către formatori de nitruri precum aluminiu sau titan. Aceasta împiedică fragilizarea și îmbătrânirea oțelului.
Mecanism fizico-chimic de acțiune
Legarea azotului are loc atunci când formatorii de nitruri intră în contact cu baia de sudură lichidă. Reacționează cu azotul dizolvat și formează nitruri care se fixează la marginile boabelor de metal.
Relevanță metalurgică și riscuri la sudare
Fără legarea azotului, azotul dizolvat se poate consolida în zona topită și poate duce la fragilizare. Aceasta poate afecta rezistența cusăturii sudate și poate provoca fisuri. În plus, oțelul poate deveni mai sensibil la coroziune.
Practică în atelier și instrucțiuni de lucru
Folosește formatori de nitruri precum aluminiu sau titan în zona topită pentru a asigura legarea azotului. Concentrația de formatori de nitruri trebuie aleasă astfel încât să mențină conținutul de azot în baia de sudură sub 10 ppm. Aceasta previne fragilizarea și mărește durata de viață a cusăturii sudate.