Fisurare transcristalină
Fisurarea transcristalină este propagarea fisurilor prin cristalite, transversal pe structura de granulație. Acest lucru se întâmplă tipic la coroziunea sub tensiune și urmează planuri cristalografice.
Mecanism fizico-chimic de acțiune
Fisurarea transcristalină apare atunci când tensiunile într-un material metalic sunt prea puternice. Fisurile traversează cristalitele și urmează planurile cristalografice preferate ale materialului. Aceasta duce la extinderea rapidă a fisurilor transversal pe structura de granulație.
Relevanță metalurgică și riscuri la sudare
Acest tip de fisurare poate fi deosebit de periculos, deoarece crește rapid și necontrolat. Poate duce la fisuri severe la cald, în special la stări de tensiune ridicată sau când materialul este susceptibil la coroziune. Aceasta crește riscul de defectare a materialului și reduce durata de viață a componentelor.
Practică de atelier și instrucțiuni de lucru
Pentru a evita fisurarea transcristalină, trebuie acordată o atenție deosebită controlului tensiunilor la sudare. Folosiți mijloace de protecție adecvate împotriva coroziunii și acordați atenție răcirii corecte a materialului. La tensiuni ridicate, pot fi necesare măsuri suplimentare, cum ar fi introducerea de opritoare de tensiune.