Tensiuni reziduale de transformare

Mecanism fizico-chimic de acțiune

Tensiunile reziduale de transformare apar atunci când metalul se transformă în diferite structuri cristaline în timpul răcirii. Aceste procese nu sunt simultane și conduc la expansiuni de volum decalate în timp. De exemplu, la formarea martensitei, metalul devine brusc dur și își reduce volumul, ceea ce provoacă tensiuni în material.

Relevanță metalurgică și riscuri la sudare

Aceste tensiuni pot cauza probleme de duritate și fisuri, mai ales dacă metalul nu se răcește uniform. La formarea martensitei, cusătura poate deveni foarte dură și vulnerabilă la solicitări mecanice. Aceasta crește riscul de fisuri la cald și rupere fragilă.

Practică de atelier și instrucțiuni de lucru

Pentru a minimiza tensiunile reziduale de transformare, este important ca metalul să se răcească uniform. Folosiți agenți de răcire potriviți, cum ar fi baia de apă sau fluxul de aer. La oțelurile cu formare de martensită (de ex. HSS), viteza de răcire trebuie controlată pentru a obține o cusătură suficient de dură, dar nu prea dură. Timpii de răcire recomandați sunt între 10 și 30 de secunde, în funcție de tipul de oțel.