Vindecarea dislocațiilor (recul)

Mecanism fizico-chimic de acțiune

Dislocațiile sunt defecte liniare ale rețelei. Ele apar în urma deformării plastice. La temperatură ridicată, atomii primesc suficientă energie pentru a se rearanja. Dislocațiile pot aluneca și urca. Când două dislocații cu semn opus se întâlnesc, ele se anihilează – dispar. Este ca plus și minus: se neutralizează. Energia de deformare stocată în rețea este eliberată. Rețeaua devine mai regulată.

Relevanță metalurgică și riscuri la sudare

La sudare, se formează o zonă influențată termic. Acolo, materialul de bază este încălzit scurt. În oțelurile ecruisate (de exemplu, table laminate la rece), încălzirea duce la vindecarea dislocațiilor. Exact în zona de tranziție dintre cusătură și materialul de bază nemodificat apare o zonă moale. Această zonă moale are o rezistență mai mică decât restul. La solicitare, poate apărea deformare sau rupere acolo. Aceasta este o problemă tipică la sudarea materialelor ecruisate. De asemenea, la sudarea multistrat, căldura stratului următor poate declanșa recristalizare în stratul anterior. Duritatea scade.

Practică în atelier și instrucțiuni de lucru

• Înainte de sudare, verificați: este materialul de bază ecruisat? (De exemplu, prin laminare la rece sau tragere.)

• Dacă da: planificați zona moale. Efectuați verificarea rezistenței cu valori reduse în ZIT.

• Limitați căldura de sudare: alegeți o energie liniară mică (de exemplu, timpi scurti de arc, energie de sudare redusă, evitați preîncălzirea dacă nu este necesar). Mai puțină căldură = mai puțină vindecare.

• Dacă este posibil: după sudare, efectuați un tratament termic pentru a omogeniza întreaga structură – dar atunci rețineți că rezistența scade în totalitate, nu doar local.

• Alternativă: utilizați un material cu temperatură de recristalizare mai mare sau înlocuiți starea ecruisată cu o întărire prin precipitare.