Evoluția densității dislocațiilor
Modificarea numărului de defecte de rețea în metale prin deformare plastică sau tratament termic. Aceasta influențează rezistența și duritatea materialului.
Mecanism fizico-chimic de acțiune
Evoluția densității dislocațiilor descrie modul în care se modifică numărul de defecte de rețea în metale. La deformarea plastică, se creează noi defecte (multiplicare), în timp ce la tratamentul termic defectele existente dispar (anihilare).
Relevanță metalurgică și riscuri la sudare
O densitate prea mare a dislocațiilor poate crește rezistența și duritatea, ceea ce poate duce la fisuri sau probleme de uzură. La o densitate prea mică, materialul rămâne mai moale și mai puțin tenace.
Practică în atelier și instrucțiuni de lucru
Pentru a atinge o densitate optimă a dislocațiilor, controlează cu exactitate deformarea și tratamentul termic. La oțel, viteza de deformare ar trebui să fie între 0,1% pe secundă și 1% pe secundă. Timpul de tratament termic ar trebui să fie de cel puțin 30 de minute, pentru a asigura o anihilare suficientă a defectelor.