Umiditate reziduală după tratament termic
Umiditatea reziduală după tratamentul termic este conținutul de apă rămas în atmosfera cuptorului sau în mediul cu baie de sare, care poate duce la reacții de suprafață și fragilizare cu hidrogen. Monitorizarea continuă cu senzori este esențială aici.
Mecanism fizico-chimic de acțiune
Umiditatea reziduală din atmosferele cuptoarelor sau din mediile cu băi de sare constă în vapori de apă liberi, care nu au fost complet răciți și condensați. Acest flux de aer umed poate duce la reacții de suprafață cu metalul, mai ales atunci când materialul se află într-un mediu reducător. În plus, umiditatea poate duce la fragilizarea cu hidrogen, în special la oțelurile cu conținut ridicat de carbon.
Relevanță metalurgică și riscuri la sudare
O umiditate reziduală ridicată poate duce la următoarele probleme:
• Reacții de suprafață: Metalul reacționează cu hidrogenul liber, ceea ce duce la coroziune și uzură.
• Fragilizare cu hidrogen: La oțelurile cu conținut ridicat de carbon, hidrogenul poate pătrunde în structura cristalină a oțelului, ceea ce duce la fragilizare cu hidrogen și posibile fisuri.
Practică de atelier și instrucțiuni de acțiune
Pentru a controla și reduce umiditatea reziduală, trebuie luate următoarele măsuri:
• Monitorizare cu senzori: Instalează și monitorizează constant senzori de umiditate în atmosferele cuptoarelor sau în mediile cu băi de sare.
• Reglarea fluxului de aer: Asigură-te că fluxul de aer din cuptor sau baia de sare este bine proiectat pentru a elimina vaporii de apă liberi.
• Controlul presiunii: Menține presiunea în atmosferele cuptoarelor sau în mediile cu băi de sare constantă și sub control pentru a reduce umiditatea.
• Dekation: Folosește agenți de decantare care pot absorbi și elimina vaporii de apă.