Factorul de călire a zonei influențate termic
Factorul de călire a zonei influențate termic măsoară creșterea relativă a durității în sudură și în jurul acesteia. Este esențial pentru evaluarea riscului de fisuri de hidrogen.
Mecanismul fizico-chimic de acțiune
Factorul de călire indică cât de mult crește duritatea în zona influențată termic (ZIT) comparativ cu materialul de bază neafectat. Acest lucru se întâmplă printr-o modificare a mărimii granulelor și a structurii cristaline.
Relevanță metalurgică și riscuri la sudare
Un factor de călire prea mare poate duce la apariția fisurilor de hidrogen, în special la oțelurile dure ca martensita. Acest lucru crește riscul de coroziune sub tensiune și reduce durata de viață a sudurii.
Practică de atelier și instrucțiuni de lucru
Pentru a minimiza factorul de călire, acordă atenție răcirii corecte. La oțelurile dure, folosește o metodă de răcire controlată, cum ar fi tratamentul termic post-sudare. La materialele cu călire puternică (de ex. HSS), duritatea maximă în ZIT trebuie limitată la 500 HB sau mai puțin.