Călire în apă
Călirea în apă este răcirea bruscă a oțelului în apă. Apa răcește foarte intens și produce duritate maximă – dar și tensiuni maxime. Doar oțelurile nealiate sau slab aliate o suportă, și acestea doar la geometrii simple.
Mecanism fizico-chimic de acțiune
Apa trage căldura atât de repede cât nimic altceva în camera de călire. Carbonul nu are timp să o evite, și obțineți cea mai dură care se poate scoate din acest oțel. Problema e în același proces: în jurul piesei se formează o peliculă de abur, care nu se sparge uniform peste tot. Acolo unde durează mai mult, oțelul se răcește mai lent, și acolo rămâne un punct moale.
Relevanță metalurgică și riscuri la sudare
Răcire bruscă înseamnă pantă abruptă între margine și miez, și asta înseamnă tensiuni interne maxime. În plus, martensita are nevoie de mai mult spațiu decât structura anterioară. Riscul de fisurare e astfel mult peste , la fel și . Acceptabil este doar la oțeluri nealiate sau slab aliate cu mică, și chiar și acolo doar la secțiuni simple și uniforme.
Practică de atelier și instrucțiuni de lucru
Introduceți rapid și mișcați piesa, ca pelicula de abur să se rupă. Apa călduță, nu rece ca gheața. Piesele cu găuri, canale, muchii ascuțite sau salturi mari de secțiune nu se pun în apă. Se fisurează la crestătură, imediat. După călire, imediat și nu lăsați piesa să se răcească complet până atunci.