Testarea fisurilor cu curenți turbionari
Testarea fisurilor cu curenți turbionari este o metodă electromagnetică de testare care folosește perturbările câmpului inductiv indus pentru a detecta fisuri și neomogenități aproape de suprafață. Detectează fisuri microscopice și deteriorări ale structurii materialului.
Mecanism fizico-chimic de acțiune
Testarea fisurilor cu curenți turbionari folosește un câmp electric generat de un circuit de bobină. Acest câmp induce un curent alternativ în materialul testat. Dacă există fisuri sau neomogenități, acestea perturbă câmpul electric și modifică inductanța materialului. Aceste schimbări sunt detectate de un circuit de bobină detector.
Relevanță metalurgică și riscuri la sudare
Testarea fisurilor cu curenți turbionari este deosebit de utilă pentru detectarea fisurilor și a modificărilor materialului în sudură și în zona înconjurătoare. Poate ajuta la descoperirea fisurilor la cald înainte de utilizare, care au apărut din cauza răcirii insuficiente sau a parametrilor de sudare greșiți. Un rezultat negativ indică posibile deteriorări ale materialului sau procese de sudare defectuoase.
Practică de atelier și instrucțiuni de acțiune
Pentru a efectua o testare a fisurilor cu curenți turbionari, materialul de testat este fixat într-un circuit de bobină. Curentul electric este activat și semnalele detectorului sunt înregistrate și evaluate. Un semnal pozitiv indică fisuri sau neomogenități. Este important ca materialul să fie curat și lipsit de murdărie pentru a obține rezultate corecte. Testarea trebuie efectuată după sudare, înainte ca materialul să fie pus în funcțiune.