Rezistență la oboseală limitată

Fiecare ciclu de sarcină deformează materialul la vârfurile de tensiune. La crestături, pori sau incluziuni de zgură, tensiunile se concentrează, iar după multe cicluri apar microfisuri. Ele cresc puțin cu fiecare ciclu până când secțiunea rămasă devine prea slabă și componenta se rupe brusc. Numim asta oboseală, iar rezistența la oboseală pentru durată de viață finită descrie exact această regiune de creștere a fisurilor. La sudare ai întotdeauna crestături: tranzițiile dintre cordon și materialul de bază, rădăcina și subcufundările acționează ca inițiatori de fisuri. Adaugă structura de sudură cu granulație grosieră sau martensitică și tensiunile reziduale din sudare, care acționează ca tensiune medie suplimentară. De aceea, o îmbinare sudată sub sarcină alternantă rezistă mult mai puțin decât materialul de bază. În atelier, asta înseamnă: șlefuiește tranzițiile cordonului, prelucrează rădăcina și fă o sudură pe dos. Îndepărtează subcufundările prin șlefuire. Sablarea cu alice sau ciocănirea tranzițiilor introduce tensiuni reziduale de compresiune și ajută enorm. La table groase, preîncălzește, menține temperatura dintre treceri și, pentru piese solicitate la oboseală, fă un tratament de detensionare. Iar la structuri solicitate dinamic, trebuie să limitezi tensiunile admisibile conform normelor.