Testare nedistructivă
Testarea nedistructivă (NDT) folosește efecte fizice precum ultrasunetele, radiația X sau câmpurile magnetice pentru a găsi defecte în componentă fără a o deteriora. Ea arată imediat fisuri, pori și lipsa de fuziune în cordonul de sudură. Astfel, componenta rămâne funcțională și testul este repetabil.
Mecanism fizico-chimic de acțiune
Examinarea folosește principii fizice diferite. Ultrasunetele trimit unde sonore în material. La defecte undele sunt reflectate și se văd ca ecou. Radiațiile X sau gamma străbat piesa. Filmul sau detectorul arată diferențele de densitate ca umbre. Examinarea cu pulberi magnetice folosește un câmp magnetic. Fisurile de la suprafață perturbă câmpul și atrag particule fine de fier. Examinarea prin penetranți folosește capilaritatea: lichidul pătrunde în fisurile deschise și devine vizibil după curățare.
Relevanță metalurgică și riscuri la sudare
Cusăturile sudate pot avea defecte interne precum pori, incluziuni de zgură, lipsă de pătrundere sau fisuri. Defectele de suprafață ca fisurile sau crestăturile acționează ca concentratori de tensiune. Defectele interne reduc secțiunea rezistentă. Dacă un defect nu este depistat, piesa poate ceda brusc în exploatare. Deosebit de periculoase sunt fisurile la rece induse de hidrogen și fisurile la cald, care apar adesea după câteva ore.
Practică în atelier și instrucțiuni de lucru
Alege metoda de examinare în funcție de material și de poziția defectului. Pentru oțelurile feromagnetice, pulberile magnetice sunt potrivite pentru fisuri de suprafață. Pentru materialele nemagnetice (aluminiu, oțel inoxidabil) folosește penetranți. Pentru defecte interne în table groase de la aproximativ 6 mm, folosește ultrasunete sau radiografii. Examinează numai după răcirea completă, pentru ca fisurile de tensionare să fie vizibile. Păstrează suprafața examinată curată, fără calamină, zgură și ulei. Respectă limitele de acceptare din standard (de exemplu ISO 5817). Documentează fiecare indicație cu poziție și dimensiune.