Rezistență la scorie
Rezistență la scorie este capacitatea metalelor de a nu oxida la temperaturi înalte în prezența oxigenului și de a evita porii. Aceasta îmbunătățește sudarea și prelungește durata de viață a componentelor.
Mecanism fizico-chimic
Rezistență la scorie se referă la oxidarea metalelor sub acțiunea oxigenului. La temperaturi înalte, metalele pot oxida rapid și pot forma straturi de oxid dense, care se exfoliază. Aceste straturi pot provoca pori în sudură și pot afecta capacitatea de contractare.
Relevanță metalurgică și riscuri la sudare
Metalele cu Rezistență la scorie scăzut oxidează rapid la temperaturi înalte, ceea ce duce la pori și fisuri. Aceasta poate slăbi sudatura și scurta durata de viață a componentelor.
Practică în atelier și instrucțiuni
Pentru a îmbunătăți Rezistență la scorie, metalele pot fi tratate cu adaosuri precum siliciu sau titan. La sudare, este important să se efectueze o dezoxidare adecvată și să se răcească sudatura rapid și uniform.